Ion Pribeagu - Sunt un păcătos, Părinte! (poezie satirică)

Foto: Pinterest

Motto: 

În această lume slută 

Un strop de umor ajută! 

(Ion Pribeagu)

Sunt un păcătos, Părinte! (Ion Pribeagu) 

La părintele Vintilă 

Vine-Arvinte, cam sfios 

Şi îi spune: -Fie-ţi milă 

De un suflet păcătos

Chiar în Săptămâna Mare 

Când tot omul e smerit 

Şi posteşte cu ardoare 

Uite, am păcătuit!

- Ai furat? întrabă popa 

- Nu Prea Sfinte! Fără vrere 

M-am dat diavolului, hopa 

C-o grădină de muiere!

- Vai de mine, vai de mine... 

Greu păcat ai săvârşit... 

Însă dacă-mi spui cu cine, 

Poate fi-vei mântuit.

- Nu pot! a răspuns Arvinte, 

Să-mi fac chinul şi mai greu, 

Nu pot să divulg, Părinte, 

Că mă bate Dumnezeu!

... Era-naltă şi frumoasă, 

Părul blond şi ochii de jar, 

Gura dulce, voluptoasă, 

Dinţii de mărgăritar...

-Nu cumva ai fost cu Tanţi 

Din Smârdan, de peste drum? 

-Nu pot s-o divulg, că Domnul 

Mă trăzneşte chiar acum!

Şi-avea flori la cingătoare 

Trup de crin îmbobocit, 

Mijlocul de fată mare, 

Numai bună de iubit...

- Poate-ai fost cu Miţa Creaţa, 

Cea uşoară ca un fulg Din Buzeşti? 

- Cere-mi şi viaţa 

Însă nu pot s-o divulg!...

Durdulie, -mbujorată, 

Numai cântec, numai joc, 

Când te-a strâns în braţe-o dată, 

Ai simţit în vine foc!

- Măi Arvinte-ai fost cu Leana 

Care şade pe Neptun? 

- Sfinte, geaba-mi zgândări rana, 

Fiindcă tot nu pot să spun...

O cocoană tăinuită, 

Fruct în dragoste scăldat, 

Toată plină de ispite, 

Toată plină de păcat...

- Bine, du-te, meditează 

Şi vii mâine mai dispus, 

Domnul să te aibă-n pază! 

- Sărut dreapta! Şi s-a dus.

Ajungând în colţ, ca vântul 

S-a-ntâlnit cu Calistrat, 

Care l-a-ntrebat: -Prea Sfântul 

De păcat te-a dezlegat?

- Încă nu! răspunse-Arvinte 

Foarte vesel şi vioi, 

Dar aflai de la Părinte 

Încă trei adrese noi!

poezie satirică de Ion Pribeagu din Impertinenţe (1973) 

Ion Pribeagu (n. 27 octombrie 1887 Sulița, județul Botoșani – d. 1971, Tel Aviv, Israel) a fost pseudonimul literar al lui Isac Lazarovici, poet și umorist evreu originar din România, informează Wikipedia. Până să se hotărască la pseudonimul literar de Ion Pribeagu, care l-a consacrat, a început prin a-și anagrama prenumele și a folosit primul pseudonim: Sachi Disperatu. Au urmat apoi alte pseudonime: Ion Palavră, Ivan Turbincă, Ion Vraiște, Vasile Ispravă, Vasile Găină. A scris foarte mult în viața lui: piese, reviste, cronici și în proză, dar mai ales în versuri. Ca poet și umorist, a fost deseori tentat să scrie mai libertin, așa cum au făcut la vremea lor Creangă, Alecsandri și alții. A scris mult „pentru sertar”, iar aceste realizări le ținea numai pentru el, strânse într-un dosar și ferite de priviri indiscrete. Rareori citea ceva „conspirativ” vreunui prieten bun. În decursul a peste 60 de ani de activitate fecundă, a publicat aproape tot ce a realizat, în afară de aceste creații intitulate chiar de el „impertinente”. În ultimii ani a intenționat să le publice, dar i-a lipsit curajul. Conștiinciozitatea și etica lui profesională nu l-au lăsat să depășească o anumită limită în relațiile lui cu cititorul. În perioada 1939 – 1944 a scris textele umoristice pentru spectacolele lui Constantin Tănase. Este autorul versurilor cunoscutei melodii „Zaraza”. În vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej a emigrat în Israel, unde a continuat să scrie poezie umoristică în limba română în „Cronica rimată” a cotidianului „Viața Noastră” din Tel Aviv și a fost autorul a câtorva spectacole de revistă, notează Wikipedia. 

Sursa: cristi-raraitu.blogspot.com

Ion Pribeagu - Dacă plouă, ce mă fac? (poezie satirică)

Motto:
În această lume slută
Un strop de umor ajută!
(Ion Pribeagu)

Dacă plouă, ce mă fac?

Liftan e un tip simpatic
Cum altul nu găseşti
Şi mai e şi voiajorul
Cel mai prima-n Bucureşti.

De-ţi vorbeşte, totdeauna-i
Plin de duh şi plin de spumă
Nu există să se lase
Fără să-ţi plaseze o glumă.

Are un sac de anecdote
Şi de znoave fel de fel
La petreceri e o plăcere
Nopţi întregi ai sta cu el.

Nu există povestire
Fie lungă, fie scurtă
Să ţi-o spună el cu farmec
Şi să nu te ţii de burtă.

Fiind un personaj de seamă
Şi în branşa lui fruntaş
Trage numai la hotelul
Cel mai mare din oraş.

Îl iubesc hotelierii
Ca pe un portbonheur al lor
Fiindcă domnul Liftan este
Cel mai staşnic voiajor

Şi într-o zi sfârşind programul
Şi soios din cale afară
Se ducea grăbit s-ajungă
Cât mai repede la gară.

Când să urce în tren deodată
Tocmai în minutul acela
Liftan şi-a adus aminte
Brusc că şi-a uitat umbrela.

La hotel se-ntoarce însă
Camera (ce clipă cruntă)
E ocupată de-o pereche
Care e în voiaj de nuntă.

Ce să facă bietul Liftan?
Deşi are treabă multă
Dar să-i treacă plictiseala
Stă la uşă şi ascultă.

- Puico, spune a cui e gura,
Care în voci mă va îmbăta?
Şi o voce îngerească
Zise: e a ta şi a mea!

- Dar ai cui sunt ochii aceştia
Mari şi negri ca agata?
- Tot ai mei sunt dragă Sandu!
- Să ţi le mănânce fata!

- Dar mânuţele astea roze
Cu miresme de petale,
Ale cui sunt păpuşico?
- Ale mele şi-ale tale.

- Cămeşuţa asta fină
Albă ca un puf de nea?
- Jur că n-am împrumutat-o
Crede-mă că-i tot a mea!

- Dar pantofii albi în care
Dorm ca două rândunici
Picioruşele-ei superbe
Cine le mănâncă ghici?

- Cine vrei să le mănânce?
Ciripeşte ea agale
Tot ce e aici în casă
Toate, toate-s ale tale

Auzind aceste vorbe
Liftan se aprinde foc
Şi cu multă discreţiune
Bate în uşă: Toc! Toc !Toc!

-Cine e acolo?
- Eu sunt.
- Şi cam ce doreşti mata?
- Când ajungi la umbrelă
Vă înştiinţez că-i a mea.

poezie satirică de Ion Pribeagu

Ion Pribeagu (n. 27 octombrie 1887 Sulița, județul Botoșani – d. 1971, Tel Aviv, Israel) a fost pseudonimul literar al lui Isac Lazarovici, poet și umorist evreu originar din România.
Până să se hotărască la pseudonimul literar de Ion Pribeagu, care l-a consacrat, a început prin a-și anagrama prenumele și a folosit primul pseudonim: Sachi Disperatu. Au urmat apoi alte pseudonime: Ion Palavră, Ivan Turbincă, Ion Vraiște, Vasile Ispravă, Vasile Găină.
A scris foarte mult în viața lui: piese, reviste, cronici și în proză, dar mai ales în versuri. Ca poet și umorist, a fost deseori tentat să scrie mai libertin, așa cum au făcut la vremea lor Creangă, Alecsandri și alții.
A scris mult „pentru sertar”, iar aceste realizări le ținea numai pentru el, strânse într-un dosar și ferite de priviri indiscrete. Rareori citea ceva „conspirativ” vreunui prieten bun. În decursul a peste 60 de ani de activitate fecundă, a publicat aproape tot ce a realizat, în afară de aceste creații intitulate chiar de el „impertinente”. În ultimii ani a intenționat să le publice, dar i-a lipsit curajul. Conștiinciozitatea și etica lui profesională nu l-au lăsat să depășească o anumită limită în relațiile lui cu cititorul.
În perioada 1939 – 1944 a scris textele umoristice pentru spectacolele lui Constantin Tănase. Este autorul versurilor cunoscutei melodii „Zaraza”.
În vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej a emigrat în Israel, unde a continuat să scrie poezie umoristică în limba română în „Cronica rimată” a cotidianului „Viața Noastră” din Tel Aviv și a fost autorul a câtorva spectacole de revistă, informează Wikipedia.

DESEN: caricatura lui Ion Pribeagu de pe coperta cărţii „Mic şi al dracului. Antologia unui rege al umorului”, Editura Teşu, 2005

Sursa: cristi-raraitu.blogspot.com

Ion Pribeagu – ”Apreciere” (poezie satirică)

 

Motto:

În această lume slută
Un strop de umor ajută!
(Ion Pribeagu)

Ion Pribeagu – Apreciere

George-i negustor de firmă
Și are o prăvălie „chic”
Cumpără și vinde mărfuri
Blănuri, stofe, mozaic,

Porțelanuri și covoare,
Chihlimbar și abanos
Și orice marfa prețuiește
După ochi, după miros.

Cum e-ndragostit de Lily
O fetiță foarte fină
Iară nunta-i hotărîtă
Numai peste-o săptămînă

George a devenit vulcanic
Și e plin de nerăbdare
Fiindcă Lily e o păpușă
Blondă și fermecătoare.

Și gîndindu-se la glasu-i
Ca un zvon divin de harfa
își șoptește încins de doruri:
-Faină marfă, bună marfă!

Sîni frumoși și brațe durde
Pulpe dulci, picorul mic
Cum să nu te-apuce dracii
Lîngăa ea cînd stai un pic?

De aia poate astăzi,George
Cînd a prins-o-n odăiță
A pupat-o plin de pofte
Și pe ochi și pe guriță

Și strîngîndu-i trupu-n brațe
Plin de voluptăți nebune
A alunecat cu mîna unde nu se poate spune.

Vai,Georgica, – spuse Lily
Știu ce lungă orice clipa-i
Stăpînește-te, mă tulburi
Prea măa strîngi și prea mă pipăi

Fii cuminte, ai rabdare
Mai ales și nu uita
Că peste o săptămînă,
Toată, toată e a ta.

George își miroase palma
Și apoi discret îngînă
-Asta-i marfă care poate
Să mai stea o săptămînă?

poezie satirică de Ion Pribeagu

Ion Pribeagu (n. 27 octombrie 1887 Sulița, județul Botoșani – d. 1971, Tel Aviv, Israel) a fost pseudonimul literar al lui Isac Lazarovici, poet și umorist evreu originar din România.

Până să se hotărască la pseudonimul literar de Ion Pribeagu, care l-a consacrat, a început prin a-și anagrama prenumele și a folosit primul pseudonim: Sachi Disperatu. Au urmat apoi alte pseudonime: Ion Palavră, Ivan Turbincă, Ion Vraiște, Vasile Ispravă, Vasile Găină.
A scris foarte mult în viața lui: piese, reviste, cronici și în proză, dar mai ales în versuri. Ca poet și umorist, a fost deseori tentat să scrie mai libertin, așa cum au făcut la vremea lor Creangă, Alecsandri și alții.
A scris mult „pentru sertar”, iar aceste realizări le ținea numai pentru el, strânse într-un dosar și ferite de priviri indiscrete. Rareori citea ceva „conspirativ” vreunui prieten bun. În decursul a peste 60 de ani de activitate fecundă, a publicat aproape tot ce a realizat, în afară de aceste creații intitulate chiar de el „impertinente”. În ultimii ani a intenționat să le publice, dar i-a lipsit curajul. Conștiinciozitatea și etica lui profesională nu l-au lăsat să depășească o anumită limită în relațiile lui cu cititorul.
În perioada 1939 – 1944 a scris textele umoristice pentru spectacolele lui Constantin Tănase. Este autorul versurilor cunoscutei melodii „Zaraza”.
În vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej a emigrat în Israel, unde a continuat să scrie poezie umoristică în limba română în „Cronica rimată” a cotidianului „Viața Noastră” din Tel Aviv și a fost autorul a câtorva spectacole de revistă, informează Wikipedia.

DESEN: caricatura lui Ion Pribeagu de pe coperta cărţii „Mic şi al dracului. Antologia unui rege al umorului”, Editura Teşu, 2005

Sursa: cristirou.wordpress.com

Ion Pribeagu - Casa cu două balcoane (poezie satirică)

Motto:
În această lume slută
Un strop de umor ajută!
(Ion Pribeagu)

ION PRIBEAGU - CASA CU DOUĂ BALCOANE

Pe strada Toamnei, unde,
Pomii-şi scuturau povara,
Locuia o cuconiţă
Blondă şi frumoasă: – Clara!

Avea trup de crin, – şi gură
Roşie ca o muşcată,
Sânii, – doua crizanteme
Şi era şi măritată.

Soţul ei, Avram Barbulea
Voiajor prin toată ţara,
Pleca luni de dimineaţă
Şi venea sâmbătă seara.

Astfel că, în alte zile,
Clara dulce, drăgăstoasă,
Marţi şi joi, să se distreze
Mă primea pe mine-n casă.

Îi citeam poeme, versuri,
Mă-mbătam de glasul ei,
Ne spuneam poveşti şi-n urmă,
Petreceam, ca de-obicei.

Casa-n care dragei mele
Îi fusese scris să şadă,
Avea două apartamente
Cu balcoanele spre stradă.

Jos în gang, urcai pe-o scară,
Care-aşa din construire,
Nu avea altă intrare,
Nu avea altă ieşire.

Iar alături şedea Sprinta
Cu bărbatul său, Haim-Malne,
Care-avea tot astfel casa
Şi tot astfel de balcoane.

Nimeni, nimeni, numai scara
Luminată de un bec,
Mă ştia când vin la Clara,
Mai ales, ştia când plec.

Vremea-şi împletea cununa
Şi destinul priveghea,
Să gustăm din fericirea,
Dragostei, – şi eu şi ea.

Da-ntr-o noapte violentă,
Când cu draga mă distram,
Se aude paşi pe scară
Şi ea-mi spune: – Vine Avram!

Mă îmbrac în fugă, fulger,
Vinovat ca un borfaş,
Şi deschid în grabă uşa
Şi-mi dau drumu-n balconaş.

Doamne, Tu, care scăpată-i
De la jertfă pe Isac,
Fă şi-acuma o minune
Şi mă-nvaţă ce să fac?

Şi precaut, fără voie,
Instinctiv, eu fac un salt,
Şi-ntr-o clipă sunt alături
În balconul celălalt.

Situaţia e gravă
Simt în creier un ciclon,
Ce mă fac dacă vecinul
Mă găseşte în balcon?

Să sar jos – cu neputinţă
Trotuarul e departe,
Simt în cerebel o luptă
Şi pe viaţă şi pe moarte.

Şi deodată se deschide
Uşa-ntr-un moment fatal,
Şi-n chenarul ei apare
Soţul Clarei, – personal!

Eu îngheţ şi gura-mi mută
Nici o şoaptă nu îndrugă,
Şi ridic în semn de spaimă
Braţele, în semn de rugă…

Pe când el, văzându-mi halul
Ca să-mi cruţe umilinţa,
A dedus fără-ndoială,
Că am fost surprins la Sprinta.

Şi întelegând din semne
Că-i cer milă ca un prost,
Mi-a dat mâna să sar iarăşi
În balconu-n care-am fost!

A deschis cu grija uşa,
Nici un zvon să n-o alarme,
Şi, cu patos, i-a spus Clarei
Care se făcea că doarme:

- Nu ţi-am spus eu, Clara dragă,
Cum că Sprinta-i o stricată?
Uite, de-unde are blană,
Skong, cu care-i îmbrăcată!

Vino-ncoa, poete dragă
Şi îţi jur pe Dumnezeu,
Că n-o să te ştie nimeni
Nici soţia, nici chiar eu!

M-a condus de mână vesel,
Iară eu priveam cuminte,
Trupul Clarei strâns în braţe,
Cu o oră înainte.

Şi când m-am văzut în stradă
M-am rugat, c-aşa mi-e firea,
Să trăiască inginerul
Care-a construit clădirea.

Fiindcă, ce faceam eu dacă,
Mă păştea un ghinion,
Şi aceasta casă-a Clarei
Avea numai un balcon?

poezie satirică de Ion Pribeagu

Ion Pribeagu (n. 27 octombrie 1887 Sulița, județul Botoșani - d. 1971, Tel Aviv, Israel) a fost pseudonimul literar al lui Isac Lazarovici, poet și umorist evreu originar din România.
Până să se hotărască la pseudonimul literar de Ion Pribeagu, care l-a consacrat, a început prin a-și anagrama prenumele și a folosit primul pseudonim: Sachi Disperatu. Au urmat apoi alte pseudonime: Ion Palavră, Ivan Turbincă, Ion Vraiște, Vasile Ispravă, Vasile Găină.
A scris foarte mult în viața lui: piese, reviste, cronici și în proză, dar mai ales în versuri. Ca poet și umorist, a fost deseori tentat să scrie mai libertin, așa cum au făcut la vremea lor Creangă, Alecsandri și alții.
A scris mult "pentru sertar", iar aceste realizări le ținea numai pentru el, strânse într-un dosar și ferite de priviri indiscrete. Rareori citea ceva "conspirativ" vreunui prieten bun. În decursul a peste 60 de ani de activitate fecundă, a publicat aproape tot ce a realizat, în afară de aceste creații intitulate chiar de el "impertinente". În ultimii ani a intenționat să le publice, dar i-a lipsit curajul. Conștiinciozitatea și etica lui profesională nu l-au lăsat să depășească o anumită limită în relațiile lui cu cititorul.
În perioada 1939 - 1944 a scris textele umoristice pentru spectacolele lui Constantin Tănase. Este autorul versurilor cunoscutei melodii „Zaraza”.
În vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej a emigrat în Israel, unde a continuat să scrie poezie umoristică în limba română în "Cronica rimată" a cotidianului "Viața Noastră" din Tel Aviv și a fost autorul a câtorva spectacole de revistă, informează Wikipedia.

DESEN: caricatura lui Ion Pribeagu de pe coperta cărţii "Mic şi al dracului. Antologia unui rege al umorului", Editura Teşu, 2005

Sursa: cristi-raraitu.blogspot.com

Om cinstit (poezie de Ion Pribeagu)

Motto:
În această lume slută
Un strop de umor ajută!
(Ion Pribeagu)

OM CINSTIT (ION PRIBEAGU)

În expres, un tânăr, Iane,
Mai acum o săptămână,
Voiaja c-o cuconiţă
Mai frumoasă ca o zână.

Grecul, admirându-i chipul
Feciorelnic şi cosiţa,
N-a răbdat ca să nu-i spuie:
- Ce frumoasă eşti, coniţă!

Lei o mie-aş da acuma
Dacă m-ai lăsa agale
Să pui mâna, doar o clipă
Pe pulpiţa dumitale.

Zâna, roşie ca focul
Şi cu buze-nsângerate,
A răspuns: - Nu ţi-e ruşine?
Vai de mine, nu se poate!

- Nu e nimeni, cuconiţă,
Să te vadă, să te ştie;
Cum ai ridicat rochiţa
Ş-am pus mâna, iei o mie!

Zâna, strânsă-n faldul rochii,
Se mlădie ştrengăreşte
Şi îi face semn cu ochii
Că primeşte, că primeşte.

Grecul e robit de farmec,
Fiindcă zâna, foarte fin,
A săltat în sus rochiţa
Puţintel, câte puţin...

Pulpe roze vede Iane
Cum în lume multe nu-s:
Durde, dulci şi dolofane;
- Ah, puţin mai sus, mai sus!

- Gata, îi vorbeşte zâna,
Rochia-i peste sânii mei;
Hai degrabă, pune mâna,
Pune mâna unde vrei!

- Nu, nu, nu! răspunse Iane,
C-a rămas perplexă zâna;
Grecul om cinstit rămâne:
N-are bani, nu pune mâna!

poezie satirică de Ion Pribeagu

Ion Pribeagu (n. 27 octombrie 1887 Sulița, județul Botoșani – d. 1971, Tel Aviv, Israel) a fost pseudonimul literar al lui Isac Lazarovici, poet și umorist evreu originar din România, informează Wikipedia. Până să se hotărască la pseudonimul literar de Ion Pribeagu, care l-a consacrat, a început prin a-și anagrama prenumele și a folosit primul pseudonim: Sachi Disperatu. Au urmat apoi alte pseudonime: Ion Palavră, Ivan Turbincă, Ion Vraiște, Vasile Ispravă, Vasile Găină. A scris foarte mult în viața lui: piese, reviste, cronici și în proză, dar mai ales în versuri. Ca poet și umorist, a fost deseori tentat să scrie mai libertin, așa cum au făcut la vremea lor Creangă, Alecsandri și alții. A scris mult „pentru sertar”, iar aceste realizări le ținea numai pentru el, strânse într-un dosar și ferite de priviri indiscrete.
Rareori citea ceva „conspirativ” vreunui prieten bun. În decursul a peste 60 de ani de activitate fecundă, a publicat aproape tot ce a realizat, în afară de aceste creații intitulate chiar de el „impertinente”. În ultimii ani a intenționat să le publice, dar i-a lipsit curajul. Conștiinciozitatea și etica lui profesională nu l-au lăsat să depășească o anumită limită în relațiile lui cu cititorul.
În perioada 1939 – 1944 a scris textele umoristice pentru spectacolele lui Constantin Tănase. Este autorul versurilor cunoscutei melodii „Zaraza”.
În vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej a emigrat în Israel, unde a continuat să scrie poezie umoristică în limba română în „Cronica rimată” a cotidianului „Viața Noastră” din Tel Aviv și a fost autorul a câtorva spectacole de revistă, notează Wikipedia.

DESEN: caricatura lui Ion Pribeagu de pe coperta cărţii "Mic şi al dracului. Antologia unui rege al umorului", Editura Teşu, 2005

Sursa: cristi-raraitu.blogspot.com

Ion Pribeagu - Pandele (poezie satirică)

Motto:
În această lume slută
Un strop de umor ajută!
(Ion Pribeagu)

Ion Pribeagu - Pandele

Bunicuţa lui Pandele
După strada Ghica Tei
A băgat discret de seamă
Cum că nepoţelul ei,
Când nu-i observat de nimeni
Nici de Tone şi nici de Rodica
Se cam joacă cu puţica.

Şi i-a spus: Pandele dragă,
Vai de mine, nu-i frumos
Vezi pe domnul cel de colo,
Ăla gras şi burtos?

Tot aşa o burtă mare
I-a spus tainic bunicuţa –
O să-ţi crească, de vreodată
Ai să te mai joci cu puţa!

S-a speriat grozav Pandele
Şi oftă cu-nfrigurare
Când gândea că o să-i crească
Tot aşa o burtă mare.

Dar primind cadou o tobă,
Şi un cerc şi-o muzicuţă
De atuncea niciodată,
N-a mai pus mâna pe puţă.

Într-o zi, fiind la plimbare
Pe o vreme înnourată
A văzut şezând pe-o bancă
O femeie însărcinată.

Drept la ea s-a dus şi-i spuse
C-a roşit şi bunicuţa:
- Vezi ce ai păţit, cucoană,
Dacă te-ai jucat cu puţa!

poezie satirică de Ion Pribeagu

Ion Pribeagu (n. 27 octombrie 1887 Sulița, județul Botoșani – d. 1971, Tel Aviv, Israel) a fost pseudonimul literar al lui Isac Lazarovici, poet și umorist evreu originar din România, informează Wikipedia. Până să se hotărască la pseudonimul literar de Ion Pribeagu, care l-a consacrat, a început prin a-și anagrama prenumele și a folosit primul pseudonim: Sachi Disperatu. Au urmat apoi alte pseudonime: Ion Palavră, Ivan Turbincă, Ion Vraiște, Vasile Ispravă, Vasile Găină. A scris foarte mult în viața lui: piese, reviste, cronici și în proză, dar mai ales în versuri. Ca poet și umorist, a fost deseori tentat să scrie mai libertin, așa cum au făcut la vremea lor Creangă, Alecsandri și alții. A scris mult „pentru sertar”, iar aceste realizări le ținea numai pentru el, strânse într-un dosar și ferite de priviri indiscrete.
Rareori citea ceva „conspirativ” vreunui prieten bun. În decursul a peste 60 de ani de activitate fecundă, a publicat aproape tot ce a realizat, în afară de aceste creații intitulate chiar de el „impertinente”. În ultimii ani a intenționat să le publice, dar i-a lipsit curajul. Conștiinciozitatea și etica lui profesională nu l-au lăsat să depășească o anumită limită în relațiile lui cu cititorul.
În perioada 1939 – 1944 a scris textele umoristice pentru spectacolele lui Constantin Tănase. Este autorul versurilor cunoscutei melodii „Zaraza”.
În vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej a emigrat în Israel, unde a continuat să scrie poezie umoristică în limba română în „Cronica rimată” a cotidianului „Viața Noastră” din Tel Aviv și a fost autorul a câtorva spectacole de revistă, notează Wikipedia.

DESEN: caricatura lui Ion Pribeagu de pe coperta cărţii "Mic şi al dracului. Antologia unui rege al umorului", Editura Teşu, 2005

Sursa: cristi-raraitu.blogspot.com

Ion Pribeagu - "Cocoşelul" (poezie amuzantă)

Motto:
În această lume slută
Un strop de umor ajută!
(Ion Pribeagu)

Cocoşelul (Ion Pribeagu)

S-a însurat boierul Fică
Moşier din Drăgăşani
Cu o fată tinerică
De vreo douăzeci de ani.

După ce au trecut prin vraja
Dulce a lunilor de miere
Petrecute în seri de doruri
Voluptate şi plăcere

Fică şi-a luat soţia
Să-i arate, cum vă spun
Moara, vitele moşia,
Tot ce are în curtea lui

Cum ajunseră la grajduri
Unde caii se adapă
Tocma-atuncea armăsarul
Făcea dragoste c-o iapă.

Mai spre deal, un taur tânăr
Şi-a găsit şi el de joacă
Şi se înfigea prozaic
Într-o dolofană vacă.

Şi spre vale în iarba averde
Având martoră o ieduţă
Ţapul îşi vedea de treabă
Cu o gingaşă căpriţă.

Până şi câinii de la curte
Zambilica şi Grivei
Cam întorşi unul spre altul
Făceau dragoste şi ei.

Şi îngrozită de ce vede
Ea îi spune ruşinoasă:
E dezgustător aicea
Tot mai bine e acasă!

Când să urce pe verandă
Au văzut ca într-un pastel
Cum o găinuşe tandră
Zbenguia c-un cocoşel.

Ciripeau voioşi şi sprinteni
Săltăreţi pe tot meleagul
Şi se tot pupau în ciocuri
Că-ţi era mai mare dragul.

- Uite, ăştia-mi plac, spuse,
Ea cu glasul îngeresc
Uite, ce frumos se joacă
Şi ce splendid se iubesc!

- Da, îţi place? Întrebă Fică
Bine puico, mă supui!
Şi-a chemat la el degrabă
Pe Bogdan, vătaful lui.

- Uite, dragă vătăşele
De azi încolo ce să faci:
Priponeşti toţi armăsarii
Pui oprelişte la vaci.

Îngrădeşti căpriţa, iapa,
Opreşti orice fel de mamifere
Ca să nu aibă cu masculii
Nici un fel de apropiere.

Nu vreau, scumpa-mi nevestică
Cum e inocentă ea
Şi timidă şi subtilă
Să mai vadă aşa ceva!

Nimeni nu mai are voie
Ca să-şi mai facă aicea felul
Fiincă aicea-n curte iubeşte
Numai eu şi cocoşelul!

Ordinul e sfânt. Şi nimeni
Nu crâncneşte un cuvânt
Dac-a poruncit boierul
Gata! Ordinul e sfânt.

Dar într-o noapte violentă
Când nici nu s-a aşteptat
A intrat Bogdan vătaful
Foarte emoţionat.

E cam galben şi ciudate-s
Ale lui căutături:
- Coane Fică, coane Fică
A intrat scroafa-n călduri.

Ce ne facem? Mai întreabă
Plin de spaimă vătăşelul
Cine potoleşte scroafa
Dumneata sau cocoşelul?

poezie satirică de Ion Pribeagu

Ion Pribeagu (născut pe 27 octombrie 1887 la Sulița, județul Botoșani - decedat în 1971 la Tel Aviv, Israel) a fost pseudonimul literar al lui Isac Lazarovici, poet și umorist evreu originar din România.
Până să se hotărască la pseudonimul literar de Ion Pribeagu, care l-a consacrat, a început prin a-și anagrama prenumele și a folosit primul pseudonim: Sachi Disperatu. Au urmat apoi alte pseudonime: Ion Palavră, Ivan Turbincă, Ion Vraiște, Vasile Ispravă, Vasile Găină.
A scris foarte mult în viața lui: piese, reviste, cronici și în proză, dar mai ales în versuri. Ca poet și umorist, a fost deseori tentat să scrie mai libertin, așa cum au făcut la vremea lor Creangă, Alecsandri și alții.
A scris mult "pentru sertar", iar aceste realizări le ținea numai pentru el, strânse într-un dosar și ferite de priviri indiscrete. Rareori citea ceva "conspirativ" vreunui prieten bun. În decursul a peste 60 de ani de activitate fecundă, a publicat aproape tot ce a realizat, în afară de aceste creații intitulate chiar de el "impertinente". În ultimii ani a intenționat să le publice, dar i-a lipsit curajul. Conștiinciozitatea și etica lui profesională nu l-au lăsat să depășească o anumită limită în relațiile lui cu cititorul.
În perioada 1939 - 1944 a scris textele umoristice pentru spectacolele lui Constantin Tănase. Este autorul versurilor cunoscutei melodii „Zaraza”.
În vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej a emigrat în Israel, unde a continuat să scrie poezie umoristică în limba română în "Cronica rimată" a cotidianului "Viața Noastră" din Tel Aviv și a fost autorul a câtorva spectacole de revistă, potrivit ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Pribeagu.

DESEN: caricatura lui Ion Pribeagu de pe coperta cărţii "Mic şi al dracului. Antologia unui rege al umorului", Editura Teşu, 2005
FOTO: www.fun.bzi.ro

Sursa: cristi-raraitu.blogspot.com

Ion Pribeagu - ”Verişoara” (poezie satirică)

    Foto: Pinterest

Motto:

În această lume slută
Un strop de umor ajută!
(Ion Pribeagu)

Verişoara (Ion Pribeagu)

Prin anul nouă sute nouă
Nu mai eram un oarecare,
Veneam la clubul "Lumea Nouă"
Şi alte cercuri literare.

Îl cunoscusem pe Gârleanu,
Pe Cincinat, pe Eftimiu
Şi-a apărut, de Minulescu,
"Romanţe pentru mai tîrziu".

Visam să cuceresc o lume,
Să schimb humorului tiparul,
Că publicasem nişte versuri
Într-un săptămânal. "Ţînţarul".

Văzînd directorul revistei
Că am talent de pamfletar,
Fără să steie mult pe gînduri
M-a angajat ca secretar.

Redacţia era în centru;
O cameră unde-ncăpea
Biroul, scaune, dulapul,
Maculaturi şi-o canapea.

De joi, când apărea revista
Şi pînă lunea care vine
Redacţia era închisă
Şi cheile erau la mine.

Directorul, un om politic,
Cu redingotă şi cu cioc,
Venea în timpul săptămînii,
Însă duminica deloc.

Aşa că tînăr, cu speranţe,
Plutind în sferele senine,
Mi-nchipuiam că-n toată ţara
Nu-i altul mai grozav ca mine!

Şi într-o sîmbătă, pe seară,
Plimbîndu-mi visul pe Lipscani,
M-am cunoscut cu o fetiţă
Cam de vreo douăzeci de ani,

De parcă Dumnezeu din ceruri
Vrînd dorurile a-mi înfrîna,
O nimfă mi-a trimis în cale
Şi mi-a şoptit: – Ionică, na!

Nici nu-mi mai încăpeam în piele
De-acest potop de fericiri,
C-avea cosița în inele
Şi-n sîn, ascunşi, doi trandafiri,

Guriţa roşie şi mică
Şi ochii negri, plini de foc,
Că tot privindu-i mi-era frică
Să nu pleznesc de-atît noroc!

Ne-am dus la cinema, la "Clasic".
Un film cu Eva şi Adam.
O vorbă n-am scos pe-ntuneric,
Că doar prin mîini ne-nțelegeam.

Tîrziu, cam după miezul nopţii,
Ca-un autentic amorez,
Am invitat-o ca să vadă
Redacţia unde lucrez.

În cameră, printre săruturi,
Înghirlandate în rondele
Am proclamat-o-ntr-o poemă
Prinţesa visurilor mele!

Şi dimineaţa, pe la zece,
Cînd vream să-i mai dedic o strofă,
Deodată, a bătut în uşă
Directorul! O catastrofă!

În clipe de-astea, turbulente,
Tu nu ştii singur ce să faci:
S-ascunzi după birou fetiţa,
Sau cît mai grabnic să te-mbraci.

Şi s-a-ntîmplat cum se întîmplă
Când n-ai un pic de prevedere:
Eu, numa-n pantalon şi guler,
Şi ea cu nudul la vedere!

Directorul, galant din fire,
Privind-o a şoptit: - Scuzaţi!
Iar eu am spus: – Mi-e verişoară,
Venit-aseară din Galaţi!

A scotocit printre sertare,
A scos grăbit un manuscris,
Şi cînd fu gata de plecare,
M-a tras de-o parte şi mi-a zis:

- Să nu fii supărat, Ionică,
Însă aş vrea să-ţi spun ceva:
Acum trei luni, fetiţa asta,
A fost şi verişoara mea!…

poezie satirică de Ion Pribeagu

Ion Pribeagu (n. 27 octombrie 1887 Sulița, județul Botoșani – d. 1971, Tel Aviv, Israel) a fost pseudonimul literar al lui Isac Lazarovici, poet și umorist evreu originar din România, informează Wikipedia.
Până să se hotărască la pseudonimul literar de Ion Pribeagu, care l-a consacrat, a început prin a-și anagrama prenumele și a folosit primul pseudonim: Sachi Disperatu. Au urmat apoi alte pseudonime: Ion Palavră, Ivan Turbincă, Ion Vraiște, Vasile Ispravă, Vasile Găină. A scris foarte mult în viața lui: piese, reviste, cronici și în proză, dar mai ales în versuri. Ca poet și umorist, a fost deseori tentat să scrie mai libertin, așa cum au făcut la vremea lor Creangă, Alecsandri și alții. A scris mult „pentru sertar”, iar aceste realizări le ținea numai pentru el, strânse într-un dosar și ferite de priviri indiscrete.
Rareori citea ceva „conspirativ” vreunui prieten bun. În decursul a peste 60 de ani de activitate fecundă, a publicat aproape tot ce a realizat, în afară de aceste creații intitulate chiar de el „impertinente”. În ultimii ani a intenționat să le publice, dar i-a lipsit curajul. Conștiinciozitatea și etica lui profesională nu l-au lăsat să depășească o anumită limită în relațiile lui cu cititorul.
În perioada 1939 – 1944 a scris textele umoristice pentru spectacolele lui Constantin Tănase. Este autorul versurilor cunoscutei melodii „Zaraza”.
În vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej a emigrat în Israel, unde a continuat să scrie poezie umoristică în limba română în „Cronica rimată” a cotidianului „Viața Noastră” din Tel Aviv și a fost autorul a câtorva spectacole de revistă, notează Wikipedia.

Sursa: cristi-raraitu.blogspot.com

Ion Pribeagu - ”O aventură galantă” (poezie satirică)

Foto: Pinterest

Motto:

În această lume slută
Un strop de umor ajută!
(Ion Pribeagu)

O aventură galantă (de Ion Pribeagu)

Într-o seară, pe la zece,
N-a fost cald, dar nici prea rece,
Am avut o aventură,
Nici cu Haike, nici cu Sură,

O coniţă delicioasă,
Nici urâtă, nici frumoasă,
Şi-am intrat cu ea în vorbă,
Nici de Cosmos, nici de ciorbă.

Avea ochii ca doi aştri,
Nici căprui, dar nici albaştri,
Gura dulce, zâmbitoare,
Nici prea mică, nici prea mare,

Sânii, două rândunele,
Nici prea mari, nici mititele,
Şi vorbind cu ea în şoaptă
Nici prostuţă, nici deşteaptă.

Ne-am plimbat vreo cinci minute,
Nici încet, dar nici prea iute,
Discutând ca la Geneva,
Nici de-Adam şi nici de Eva.

Şi-am ajuns la ea acasă,
Nici prea’naltă, nici prea joasă,
Locuinţă minunată,
Nici murdară, nici curată.

Mi-a dat o cafea uşoară,
Nici prea dulce, nici amară,
Ş-a început să se dezbrace,
Nici încolo, nici încoace,

I-am sorbit formele toate,
Nici din faţă, nici din spate,
Pielea-i cu miros de nalbă,
Nici prea neagră, nici prea albă.

Avea talia subţirică,
Nici prea mare, nici prea mică,
Braţe albe, voluptoase,
Nici subţiri, dar nici prea groase,

Nişte-îmbrăţişări divine,
Nici prea multe, nici puţine,
Ş-o sofa cu dungi banale,
Nici prea tare, nici prea moale.

Cum o sărutam prin beznă,
Nici pe nas şi nici pe gleznă,
Bate cineva la uşe,
Nu-i nici unchi, dar nici mătuşe,

Ci bărbat-su, Şmil din piaţă,
Nici cu cioc, nici cu mustaţă,
Dar cu un baston de mire,
Nici prea gros, dar nici subţire.

Inimioara mea pustie,
Nu-i nici moartă, nu-i nici vie
Simt un fior care mă trece,
Nici prea cald, dar nici prea rece,

Şi când mă rugam – Prea Sfinte,
N-am fost prost, dar nici cuminte,
Doamne, scoate-mă din ladă,
Nici în curte, nici în stradă,

Deodată uşa scapă,
Nici se sparge, nici se crapă,
Şi stă Şmil ca un sihastru,
Văd nici verde, nici albastru.

Ce cauţi aici? – Mă întreabă,
Nici în pripă, nici în grabă,
I-am spus, fără să-mi dau seama:
Nici pe tata, nici pe mama!

Ci aştept, în tot minutul,
Nici maşina, nici şerutul…
… Şi au curs bastoane în mine,
Nici prea multe, nici puţine!

Restul n-are importanţă,
Nici spital, nici ambulanţă,
Ştiu c-am stat trei luni jumate,
Nici pe burtă, nici pe spate,

De atunci mi-e viaţa roză,
Nici în versuri, nici în proză,
Şi aştept o aventură,
Ori cu Haike ori cu Sură.

poezie satirică de Ion Pribeagu

Ion Pribeagu (n. 27 octombrie 1887 Sulița, județul Botoșani – d. 1971, Tel Aviv, Israel) a fost pseudonimul literar al lui Isac Lazarovici, poet și umorist evreu originar din România, informează Wikipedia. Până să se hotărască la pseudonimul literar de Ion Pribeagu, care l-a consacrat, a început prin a-și anagrama prenumele și a folosit primul pseudonim: Sachi Disperatu. Au urmat apoi alte pseudonime: Ion Palavră, Ivan Turbincă, Ion Vraiște, Vasile Ispravă, Vasile Găină. A scris foarte mult în viața lui: piese, reviste, cronici și în proză, dar mai ales în versuri. Ca poet și umorist, a fost deseori tentat să scrie mai libertin, așa cum au făcut la vremea lor Creangă, Alecsandri și alții. A scris mult „pentru sertar”, iar aceste realizări le ținea numai pentru el, strânse într-un dosar și ferite de priviri indiscrete.
Rareori citea ceva „conspirativ” vreunui prieten bun. În decursul a peste 60 de ani de activitate fecundă, a publicat aproape tot ce a realizat, în afară de aceste creații intitulate chiar de el „impertinente”. În ultimii ani a intenționat să le publice, dar i-a lipsit curajul. Conștiinciozitatea și etica lui profesională nu l-au lăsat să depășească o anumită limită în relațiile lui cu cititorul.
În perioada 1939 – 1944 a scris textele umoristice pentru spectacolele lui Constantin Tănase. Este autorul versurilor cunoscutei melodii „Zaraza”.
În vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej a emigrat în Israel, unde a continuat să scrie poezie umoristică în limba română în „Cronica rimată” a cotidianului „Viața Noastră” din Tel Aviv și a fost autorul a câtorva spectacole de revistă, notează Wikipedia.

Sursa: cristi-raraitu.blogspot.com

CHITANŢA (poezie de Ion Pribeagu)

CHITANŢA (poezie de Ion Pribeagu)

Tanţa, domnişoara Tanţa
E-o duduie foarte şic,
Zveltă, cu ochi mari şi negri
Cap superb, năsucul mic,

Picioruşe dulci şi durde
Şi, când trece ea prin Tei
Toţi bărbaţii o admiră:
- Mă, halal de mama ei!

Ce profesie are Tanţa?
Uite, n-aş putea să spun!
Nici nu mă interesează
Chiar dacă o presupun.

Dar cum Tanţa-i delicioasă
Ş-are maniere fine
Nici nu vreau să ştiu ce face
Nici cu ce şi nici cu cine.

Ca vecini de bloc, se-ntâmplă
Ca să-i cer un ac sau aţă
Sau îmi cere ea o carte
Până mâine dimineaţă.

O vecinătate dragă
Ne prinde zilele-n cătuşe
Că ades intru la Tanţa
Fără să mai bat la uşe.

Tot aşa într-o seară, intru
Era iarnă grea şi ger
Şi-o găsesc în pielea goală
Stând lângă calorifer.

Năucit de frumuseţea-i
Dau să mă retrag un pic
Iară Tanţa-mi spune: -Intră,
Intră dragă, nu-i nimic!

Am intrat şi beat de farmec
O-ntrebai plin de mister:
- Pentru ce stai goală, scumpo
Lângă acel calorifer?

- Fiindc-a fost proprietarul,
Mi-a răspuns şăgalnic Tanţa,
Mi-am plătit la el chiria
Şi-uite-acum usuc chitanţa!

poezie satirică de Ion Pribeagu
Sursa imaginii: www.oglindiri.wordpress.com

Timpuri Noi - Tanţa (1992 - audio)



Ion Pribeagu (n. 27 octombrie 1887 Sulița, județul Botoșani – d. 1971, Tel Aviv, Israel) a fost pseudonimul literar al lui Isac Lazarovici, poet și umorist evreu originar din România, informează Wikipedia.
Până să se hotărască la pseudonimul literar de Ion Pribeagu, care l-a consacrat, a început prin a-și anagrama prenumele și a folosit primul pseudonim: Sachi Disperatu. Au urmat apoi alte pseudonime: Ion Palavră, Ivan Turbincă, Ion Vraiște, Vasile Ispravă, Vasile Găină. A scris foarte mult în viața lui: piese, reviste, cronici și în proză, dar mai ales în versuri. Ca poet și umorist, a fost deseori tentat să scrie mai libertin, așa cum au făcut la vremea lor Creangă, Alecsandri și alții. A scris mult „pentru sertar”, iar aceste realizări le ținea numai pentru el, strânse într-un dosar și ferite de priviri indiscrete.
Rareori citea ceva „conspirativ” vreunui prieten bun. În decursul a peste 60 de ani de activitate fecundă, a publicat aproape tot ce a realizat, în afară de aceste creații intitulate chiar de el „impertinente”. În ultimii ani a intenționat să le publice, dar i-a lipsit curajul. Conștiinciozitatea și etica lui profesională nu l-au lăsat să depășească o anumită limită în relațiile lui cu cititorul.
În perioada 1939 – 1944 a scris textele umoristice pentru spectacolele lui Constantin Tănase. Este autorul versurilor cunoscutei melodii „Zaraza”.
În vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej a emigrat în Israel, unde a continuat să scrie poezie umoristică în limba română în „Cronica rimată” a cotidianului „Viața Noastră” din Tel Aviv și a fost autorul a câtorva spectacole de revistă, notează Wikipedia.

Curriculum Vitae în versuri

Numele: Ion Pribeagu / Ocupația: scriitor, / Peste un metru înălțime / De la cap pân-la picior. / Data nașterii: octombrie / Locul nașterii: în pat / Semnele particulare:/ Mărunțel și inspirat. / Ochi deștepti ascunși sub lupe, / Nas copoi și barba rade, / După stil și comportare / Par a fi om cumsecade.

Scrisoarea lui Ion Pribeagu către Gheorghiu-Dej

Pentru că i s-a respins cererea de emigrare în Israel de câteva ori, Ion Pribeagu s-a hotărât să-i scrie lui Gheorghiu-Dej. Aceasta este scrisoarea datorită căreia i-a fost aprobată cererea de emigrare.

„Am depus actele toate / Și bilet de sănătate, / Și fotografii recente, cazierul cu amprente, / Plus biletul de vaccin / Că n-am fost supus străin, / Note bune la purtare, / Ordinul de concentrare, / Act de naștere-al lui tata, / De la fisc pe cinci ani plata. / Anexez aici chitanța / Că-s la zi cu Manutanța, / Am dovada de la „Sacra”/ C-am trăit bine cu soacra, / Că n-am bloc, că n-am moșie, / Că n-am stat la pușcărie, Că n-am fost nici beat, nici mort. / Am și act de cununie / Și-mi mai trebuie-o hârtie, /Doar atâta: Pașaport.”

Sursa: cristi-raraitu.blogspot.com